Două concepte relativ noi schimbă optica asupra societății moderne, după ce aceasta a suferit schimbări adânci. Multă vreme, această societate a alimentat discuția privind ce este de făcut pentru a evita nedreptatea, exploatarea, înstrăinarea, represiunea, dictatura și alte anomalii sociale. Beletristica, științele sociale și conflictele politice din ultimele secole sunt probă. Acum, odată cu tema „rezilienței”, accentul decisiv trece pe rezistența persoanelor, comunităților și instituțiilor la lovituri și afectări și pe refacerea după acestea. Orientarea capătă acum accent, într-un fel, defensiv. Anomiile statelor, practic afectarea sau lovirea unor oameni de către alți oameni, de la condiționări și manipulări, la interdicții,…
Autor: Andrei Marga
Deja Nietzsche a anticipat evoluția lumii spre competiție și confruntare între mari forțe suprastatale angajate să o controleze. Acum putem privi lucrurile mai în detalii, căci puterea presupune astăzi multe: dezvoltare tehnologică și economică, instituții democratice, cultură avansată, puternică motivare a cetățenilor. Realismul nu poate ocoli însă un fapt: acela că politica este subsistemul conducător de evoluție azi, iar forța militară clădită pe tehnologie, economie și celelalte premise este atuul ei. El nu se reduce, așadar, la a observa comportamentul supraputerilor, chiar dacă acestea hotărăsc soarta oamenilor. Într-un fel, lumea se schimbă continuu în idei, organizări și performanțe. Nicio țară…
Mai mult ca altădată, viața depinde de decizii politice. Cu deosebire acum, când neînțelegerile ajung din nou în preajma conflagrației. Memorabil, John Adams spunea: „Eu trebuie să studiez politica și războiul pentru ca fiii mei să poate avea libertatea de a studia matematica și filosofia. Fiii mei se cuvine să studieze matematică și filosofie, geografie, istorie naturală și construcții navale, navigație, comerț și agricultură pentru a da copiilor lor dreptul de a studia pictură, poezie, muzică, arhitectură, sculptură, tapițerie și porțelan” (1809, în Corespondence …, Boston, 1923). Firește că, pentru un „părinte fondator” al Statelor Unite, politica avea sensul de…
Pe fondul euforic creat de convingerea „sfârșitului istoriei”, am opinat că, dimpotrivă, lumea a intrat într-o schimbare care va bate în profunzimea realităților (Schimbarea lumii. Globalizare, geopolitică, cultură, Ed. Academiei Române, 2013). Azi se vorbește mult de schimbări, cu toate că, la propriu, unele se lasă încă așteptate. Dacă vorbim de tehnologii este clar că inteligența artificială, biologia sintetică și, mai nou, calculatoarele cuantice le modifică. Dacă vorbim de cunoaștere, este clar că emergența nano-științelor și metodologiile modelării schimbă tablourile lumii, după ce teoria relativității și mecanica cuantică au făcut-o odinioară. Dacă vorbim de societățile de azi, le schimbă mai…
Europa decontează azi războiul din Ucraina. Direct și indirect, popoarele ei îl plătesc cu slăbirea economiei, a democrației, a siguranței vieții. În cei trei ani de război, Uniunea Europeană a pierdut teren considerabil în competițiile lumii. Chiar și Germania sau Franța, care erau modele de bunăstare și cultură, au fost aduse în situația de a lupta cu dificultăți. Cea mai puternică economie a continentului, cea germană, își continuă contractarea. Unele democrații au ajuns mai preocupate să excludă voci de la decizie decât de integrarea cetățenilor care respectă constituția. Justiția este folosită de unii care au puterea pentru a anihila…
Avantajul unei abordări realiste a ceea ce se petrece în societate plecând de la soarta oamenilor, cu favorizările și îngrădirile ei, este că ea captează istoria și pragurile ei. Asumându-mi acest focus și operând cu date la zi, am descris schimbarea lumii (Criza și după criză. Schimbarea lumii, 2011), odată cu dificultățile Europei unite (The Destiny of Europe, 2012) și noua anvergură a Chinei ca supraputere (Ascensiunea globală a Chinei, 2016). În jurul lui 2010 s-a trecut de la lumea instalată în 1990 – cu globalizare comercială, terapii de șoc, deschiderea frontierelor, prevalența capitalului financiar, intensificarea comerțului, relativizarea suveranității statelor,…
Anularea alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024, opera unui „președinte” care nu a înțeles Constituția nici la capătul mandatului, și apărarea erorii de către tot felul de propagandiști, arată cum democrația poate fi distrusă de decidenți prost pregătiți și puși pe căpătuială, asistați de locotenenții lor. Cum se știe, o democrație poate fi afectată de război, catastrofe naturale, răscoale, etc., dar subminarea ei cu mijloace ale dreptului este dovada neînțelegerii modernității. Așa ceva frizează înapoierea. Din nefericire pentru Romania, „autoritățile” ei au decis în 6 decembrie 2024 anihilarea democrației cu mijloace juridice. Acest fapt amintește de o situație rar luată…
Abordări ce păreau de neînlocuit, tot mai uzate de abuzuri, fărădelegi, falsificări și eșecuri ale anilor recenți, au început să fie puse sub semnul întrebării, încât o reorganizare instituțională și culturală se anunță în multe locuri. Trei fapte sunt clare în lumea de azi. Instituțiile care au asigurat mobilitatea socială și creativitatea în lumea modernă – libertatea de inițiativă, democrația, dreptul, societatea civilă – se cer smulse din ceea ce Max Weber numea, temător, „carcasa tare ca oțelul a supunerii”. Subjugarea valorilor civice și morale printr-o altă „corectitudine politică” și noi „mesianisme politice” este contraproductivă și duce într-o înfundătură. Nu…
Rareori s-a trăit o degradare culturală și morală atât de extinsă în minți și instituții precum sub regimul din România ultimelor decenii. Au și surprins-o exemplar, de pildă, eseistic D. R. Popescu, foiletonistic Eugen Mihăescu, grafic Octavian Andronic. Jurnalistic, au surprins-o ziariștii care s-au sustras presiunilor la oportunism. Iar, recent, o surprind comentatori perplecși în fața rătăcirilor decidenților carpatici. Mulți oameni judecă sănătos fără a fi parcurs manuale de logică. Dar de ce să nu verificăm cât mai contează reguli universale de gândire, pe care până și elevii le însușesc, mai ales într-o situație de degradare, la cei care o…
„Statul paralel” nu este fructul unei speculații. Chiar o personalitate cu răspunderi majore, președintele ales al SUA, Donald Trump, a vorbit repetat de măsuri pentru a se ieși din situația creată prin dublarea statului existent cu conjurații și acțiuni contrare democrației. Într-un document elocvent, care merită revăzut, despre „demantelarea statului paralel (deep state)” (Nate Ashworth, Donald Trump’s 10-Point Plan to Dismantle the Deep State Revisited), Donald Trump vorbește despre: 1. „eliminarea „birocraților necinstiți (to remove rogue bureaucrats)”, nu aplicând criterii de dezacord politic, ci plecând de la subminarea de către aceștia a receptivității față de cetățeni; 2.„curățirea aparatului securității naționale…